Am fost la munte, pentru patru zile doar, dar aceste patru zile mi-au fost deajuns să-mi văd un vis realizat : acela de a skia, de a coborî pe văile abrupte pe skiuri și nu pe fund sau pe burtă :). Am fost norocoși (am mers mai mulți , o ceata de vreo 27 bravi moldoveni), în prima zi cand am ajuns zapada se așternea abia, dar ningea necontenit și asta era semn bun. Am stat o zi la pârtia pentru începători ca să îmi amintesc primii pași făcuți anul trecut și să învaț unele manevre puțin mai complicate(adică cum să întorc în dreapta și în stânga). A doua zi am mers sus pe munte și nici mâncare nu mi-a trebuit că primeam atâta energie pozitivă doar de la coborât pe partia care se numea ”usoară”, doar că era ea usoară nu pentru mine, cel puțin nu prima dată. Tot coborând de cateva ori pe acea pârtie în ziua a doua, spre seară, am reușit o mare performanță: să zbor dea dreptu de sus pana jos (adică să skiez aproape fară să mă opresc căzând pe jos :) ). A treia zi am mers iar să cuceresc muntele din vârf până în poale doar că pe la amiaza trecuse bucuria în scârbă pentru că de la mult skiat partia se cam dezgolise și ieșise la suprafață multe pietre ce știrbeau rău farmecul skiatului. Acest fapt ne-a făcut pe cațiva baieti sa ne luăm inima în dinți și să coborâm pe partia ”medie”. Medie o fi fost ea pentru cineva, dar în nici un caz pentru mine, cel putin de la inceput :). Am tot cuprins muntele cu brațele, venind pe valea ce fugea repede în jos, pâna am deprins vicleșugul și a început să-mi placă la nebunie. Nebunia a durat numai vreo 3 coborâri (adică de sus în jos) până a venit seara și a trebuit să plecăm la cabană. A patra zi a plouat și nu am mai mers la munte, a patra zi era rezervată pentru poze și video cum noi coboram cu viteză muntele asa ca poze o sa fie la anu. Acuma numai o poza cu cabana noastră.
Bun inceput de an: un vis implinit.
Un an bun tuturor!!!
